Ajustarea mărimii unui inel la bijutier înseamnă, de regulă, tăierea verigii în partea de jos, adăugarea sau scoaterea unei bucăți de metal și lipirea la loc. Majoritatea inelelor simple din aur sau argint pot fi modificate cu una sau două mărimi fără urme vizibile. Limitele apar la inelele cu pietre pe toată circumferința, la metalele foarte dure și la pietrele care nu suportă căldura.
Cum se mărește sau se micșorează un inel?
Un inel se micșorează prin scoaterea unui segment din verigă și se mărește prin inserarea unei bucăți din același aliaj, urmată de lipire, finisare și lustruire. Tăietura se face de obicei în zona de jos, departe de montura pietrei și, pe cât posibil, departe de marcajul de puritate.
Verighetele simple, fără pietre, pot fi lărgite cu circa o jumătate de mărime și prin întindere pe un dorn, cu prețul unei ușoare subțieri a metalului.
Câte mărimi se pot câștiga fără riscuri?
La un inel obișnuit, ajustarea sigură este de una până la două mărimi, iar peste această limită proporțiile bijuteriei încep să se strice. Montura pietrei este gândită pentru o anumită curbură, iar o schimbare mare deformează ghearele și poate slăbi prinderea.
| Tipul inelului | Ajustare posibilă | Observații |
|---|---|---|
| Verighetă simplă din aur sau argint | Da, de regulă 1–2 mărimi | Cea mai ușoară intervenție |
| Inel cu o singură piatră (solitar) | Da, 1–2 mărimi | Ghearele se verifică după lipire |
| Inel cu pietre pe jumătate din verigă | Limitat | Spațiul dintre pietre se poate modifica |
| Inel cu pietre pe toată circumferința | De obicei nu | Nu există zonă liberă pentru tăiere |
| Titan, wolfram, oțel inoxidabil | Practic nu | Metalele nu se lipesc în atelierul obișnuit |
| Inel placat sau din bijuterie fantezie | Rareori | Placarea se distruge la încălzire |
Ce pietre și finisaje cer atenție la ajustare?
Pietrele sensibile la căldură se demontează sau se protejează înainte de lipire, pentru că flacăra le poate crăpa sau decolora. În această categorie intră, printre altele:
- opalul, care conține apă și se poate fisura;
- smaraldul, care are adesea incluziuni și tratamente cu uleiuri;
- perlele, coralul și turcoazul, materiale organice sau poroase;
- pietrele lipite cu adeziv, nu prinse în gheare.
Aurul alb este acoperit de obicei cu un strat subțire de rodiu, care îi dă albul strălucitor. După ajustare, stratul trebuie refăcut, altfel zona lipită are o nuanță ușor gălbuie. Gravura de pe interior poate fi tăiată parțial atunci când se scoate metal, de aceea poziția ei se discută înainte.
Cum se măsoară corect mărimea degetului?
Mărimea se măsoară cel mai bine la bijutier, cu un set de inele-etalon, la sfârșitul zilei și la temperatura camerei. Degetele se umflă la căldură, după efort sau după mese sărate și se subțiază la frig, așa că o măsurătoare făcută dimineața, iarna, iese adesea prea mică.
În multe țări europene mărimea corespunde circumferinței interioare în milimetri: mărimea 54 înseamnă aproximativ 54 mm. Inelul trebuie să treacă de încheietura degetului cu o ușoară rezistență, iar verighetele late, de peste 6 mm, se aleg de obicei cu o jumătate de mărime mai mari. Potrivirea bijuteriilor cu ținuta și cu alte accesorii este tratată separat în ghidul despre greșelile frecvente când porți accesorii.
Ce alternative există când inelul nu poate fi ajustat?
Când tăierea nu este posibilă, un inel prea larg poate fi strâns cu mici bile metalice sudate pe interior sau cu o bară de reducere, iar unul prea strâmt poate fi uneori înlocuit cu o copie făcută la mărimea corectă. Pentru verighetele cu pietre pe toată circumferința, varianta realistă este o refacere, nu o ajustare.
La inelele primite cadou, mai ales la cele gravate sau personalizate, merită aflat de la început dacă bijuteria poate fi modificată ulterior; un inel ales din lista de cadouri personalizate pentru mame și bunici are adesea gravuri care limitează intervenția.
Ce se stabilește cu bijutierul înainte de lucrare?
Înainte de predare se clarifică mărimea finală, termenul, prețul și ce se întâmplă cu metalul scos sau adăugat. Câteva verificări practice:
- Se fotografiază inelul și se notează pe bonul de primire metalul, pietrele și eventualele defecte existente.
- Se cere confirmarea că aliajul adăugat are aceeași puritate și culoare.
- Se întreabă dacă pietrele vor fi demontate și dacă prinderea lor este verificată la final.
- Se stabilește dacă prețul include relustruirea și refacerea rodiului.
Termenul obișnuit este de câteva zile, așa că ajustarea verighetelor se include din timp în planificarea nunții. Ca la orice meserie, întrebările puse înainte, descrise și în articolul despre ce se clarifică înainte de a chema meseriașul, scutesc de surprize.
