Pe un Mac, copiile de siguranță automate se configurează prin funcția inclusă în sistem, care salvează periodic, fără intervenția ta, fișierele pe un disc extern sau pe un spațiu din rețea. Trebuie să ai un disc extern liber, să-l conectezi, să alegi în setările sistemului destinația copiilor și să lași procesul să ruleze. Odată pornit, se actualizează singur de fiecare dată când discul este conectat.
Configurarea este ușoară, dar există câteva greșeli care transformă o copie în aparență sigură într-una inutilă. Le trecem pe rând, cu soluțiile lor.
Greșeala 1: discul nu e alocat în exclusivitate copiilor
Dacă folosești același disc și pentru fișiere obișnuite, și pentru copii, spațiul se umple repede, iar copiile vechi sunt șterse pentru a face loc. Mai grav, un disc plin de fișiere personale nu mai are loc pentru istoricul de care ai nevoie. Un disc dedicat copiilor, cu o capacitate de cel puțin două ori mai mare decât datele pe care le salvezi, oferă un istoric util.
Verifică și formatul discului. Pentru funcția din sistem, discul trebuie să fie într-un format acceptat; sistemul te avertizează și îți propune formatarea, care șterge conținutul. Mută mai întâi fișierele existente în altă parte.
Greșeala 2: lași discul conectat la nesfârșit sau, dimpotrivă, îl conectezi rar
Un disc lăsat permanent conectat este expus acelorași riscuri ca și calculatorul: un program dăunător, o supratensiune sau un furt. Pe de altă parte, un disc conectat o dată la trei luni înseamnă copii vechi de trei luni. Găsește un echilibru: conectează discul la intervale regulate sau cel puțin odată pe săptămână, lasă copia să se termine, apoi deconectează-l.
Dacă folosești un laptop și mergi des cu el, nu uita că copia pornește doar când discul este conectat. Pentru ca obiceiul să se mențină, ține discul la locul de lucru, la vedere, nu într-un sertar.
Greșeala 3: nu verifici ce se salvează
Sistemul salvează implicit aproape tot, dar poți exclude foldere, de pildă cele cu fișiere foarte mari și ușor de refăcut. Dacă ai exclus ceva fără să-ți amintești, descoperi lipsa abia atunci când ai nevoie de fișier. Deschide din când în când lista de excluderi și asigură-te că documentele, pozele, mesajele și datele aplicațiilor importante sunt incluse.
Pașii funcției din sistem, de la prima copie la restaurarea unui fișier, sunt descriși în ghidul despre Time Machine pe macOS, util ca sprijin pentru configurare.
Greșeala 4: nu testezi niciodată restaurarea
O copie care nu a fost niciodată testată este doar o speranță. Încearcă din când în când să restaurezi un fișier: intră în interfața de navigare prin istoric, alege o dată din trecut și recuperează un document. Dacă merge, ai o confirmare. Dacă nu, mai ai timp să remediezi, înainte să ai o urgență reală.
Greșeala 5: te bazezi doar pe o copie locală
Un disc ținut lângă calculator nu te protejează de incendiu, inundație sau furt. Pentru fișierele cu adevărat importante, adaugă o a doua copie, în alt loc: un al doilea disc, păstrat la o rudă, sau un spațiu în cloud, protejat cu parolă puternică și, unde e posibil, cu criptare. Regula 3-2-1 este un reper util: trei copii, pe două tipuri de suport, dintre care una în afara locuinței.
Greșeala 6: ignori mesajele de eroare
Dacă sistemul afișează un mesaj că ultima copie nu s-a terminat, că discul este plin sau că nu a mai fost conectat de mult, nu amâna rezolvarea. Un disc care dă erori repetate poate fi pe cale să se defecteze; înlocuiește-l înainte de a rămâne fără copii. Un disc plin cere fie ștergerea unor copii vechi, fie un disc mai mare.
Cum arată un disc potrivit pentru copii
Alege un disc extern de la un producător cunoscut, cu garanție și cu o capacitate generoasă. Un SSD extern face copiile mai rapide și este mai rezistent la lovituri, iar un hard disk mecanic oferă mai mult spațiu la același preț. Dacă Mac-ul tău are doar porturi de tip USB-C, verifică dacă discul vine cu cablul potrivit sau ia un adaptor de calitate. Etichetează discul cu data primei folosiri, ca să știi cât de vechi este.
Dacă ai mai multe calculatoare în casă, nu folosi același disc pentru toate fără a separa copiile; fiecare aparat are nevoie de propriul spațiu, pentru ca istoricul să nu se amestece.
Pașii de configurare, pe scurt
- Conectează un disc extern gol sau pe care îți permiți să-l formatezi.
- Deschide setările sistemului și caută funcția de copii de siguranță.
- Alege discul ca destinație și activează copierea automată.
- Verifică lista excluderilor și adaugă, dacă e cazul, foldere în plus sau în minus.
- Lasă prima copie să se termine; poate dura mult, pentru că salvează totul.
- Programează-ți o verificare lunară și testează restaurarea unui fișier.
Ce se întâmplă când discul de copii se umple
Funcția din sistem șterge automat cele mai vechi copii, atunci când spațiul se termină, și păstrează cele recente. Asta înseamnă că istoricul tău nu este infinit: cu cât discul e mai mic și datele mai multe, cu atât te poți întoarce mai puțin în timp. Dacă observi că istoricul acoperă doar câteva zile, e semnul că ai nevoie de un disc mai mare sau că ar trebui să excluzi din copie fișierele voluminoase care nu contează. Verifică din când în când data celei mai vechi copii disponibile.
Ce faci cu un Mac nou sau cu o reparație
Înainte să duci Mac-ul la service sau să-l vinzi, fă o copie completă și verifică-o. Dacă ai de gând să treci la un calculator nou, copia îți permite să muți conturile, documentele și setările fără să le refaci de la zero, printr-un asistent din sistem. Păstrează copia veche până te asiguri că totul a fost transferat și funcționează.
Alte teme legate de siguranța datelor și de organizarea calculatorului sunt grupate pe TehnologiePlus, unde le poți parcurge în ordinea care ți se potrivește. Cu o configurare făcută o singură dată și cu o verificare lunară, copiile automate devin un obicei care nu mai cere atenție, dar te scapă în ziua în care ai cea mai mare nevoie.
